Ați făcut din programul de testare anti-cancer o loterie sinistră, pentru că ați lăsat birocrația de capul ei. Încă mai puteți îndrepta lucrurile.

Scrisoare deschisă către doamna Raluca Turcan, viceprim-ministru, Guvernul României

În atenția domnului ministru Marcel Boloș
Ministerul Fondurilor Europene

În atenția domnului ministru Victor Costache
Ministerul Sănătății

Doamnă vicepremier,
Domnilor miniștri,

Ați lansat săptămâna trecută într-o conferință de presă un program de screening din bani europeni privind cancerul și hepatita cu o sumă consistentă alocată, de 103 milioane euro. Foarte bine. Ghidurile de finanțare sunt în dezbatere publică până… mâine (10 decembrie 2019).

În primul rând, felicitări că se întâmplă. În al doilea rând, sunt câteva “detalii” foarte importante care strică aproape de tot bunele intenții. Ați lansat ceva la care se lucra de mult timp prin birocrația din ministere și care suferă congenital de un defect de programare care a făcut ravagii la POSDRU și care face cam la fel la urmașul său din acest exercițiu financiar – Programul Operațional Capital Uman (POCU).

Care e problema pe care acești bani europeni ar trebui să o rezolve?

Rata mortalității evitabile e de două ori și jumătate mai mare în România decât media UE și raportul de țară al Comisiei Europene spune că nici nu mergem în direcția bună, adică regresăm în loc să avansăm. Deci, e bine că acești bani programați din 2013 pentru prevenție sunt lansați.

Ați lansat în consultare 4 apeluri, în total 103 milioane euro. Să le luăm pe rând:

Apelul pentru screening de hepatită vizează doar regiunile: Sud Muntenia și Sud-Vest Oltenia. Ghidul prevede că vor fi selectate doar două proiecte cu valoarea maximă de 10 milioane euro/proiect.
De ce doar acolo? Și de ce doar câte un proiect mamut pe regiune?

Apelul pentru screening cancer de col vizează doar regiunile Nord-Vest, Centru, Sud Muntenia, Nord-Est, iar ghidul prevede că se vor selecta patru proiecte, câte unul pe fiecare regiune, cu valoare maximă 10,5 milioane euro.

Ghidul pentru cancer colorectal va avea 2 apeluri – unul pentru Vest, Sud-Vest Oltenia, Sud Muntenia, Sud-Est și unul pentru București – Ilfov, cu valoare maximă per proiect de 5 milioane euro.

Ghidul pentru cancer de sân vizează doar regiunile de dezvoltare: Nord-Vest, Vest, Nord-Est, Sud-Est și prevede că se vor selecta două proiecte cu valoare maximă eligibilă de 8 mil euro.

Pentru femeile din regiunea Centru nu există această problemă? Cei din București-Ilfov avem risc doar de cancer la colon, în rest suntem bine? Și de ce această tendință pentru megaproiecte? Și cum se facem că avem sume așa rotunde pe regiuni, indiferent de costuri și riscuri locale? S-au negociat deja proiecte următoare, că tot ați restrâns masiv cine poate să aplice?

Doamnă și domnilor, ați lansat o politică publică din pix, fără niciun fel de legătură cu viața reală. O să vă explic mai jos cum puteți ieși din această situație.

Problema de fond: programarea din pix, lansarea de bani în beneficiul birocrației

Cele 4 ghiduri trebuie să facă screening pentru 1.160.000 femei și bărbați, dintre care 50% din grupuri vulnerabile.

Așa cum sunt acum, se vor atinge 50% doar din noroc. Oricum s-a forțat nota punând doar 50% când toți acești bani sunt dedicați creșterii accesului la servicii de sănătate. Creșterii accesului pentru cine? Evident, pentru cine nu are acces.

Se vor face proiecte, promotorii de proiect vor deconta cazurile la care ajung ușor, și apoi se va scoate din pix 50% grup vulnerabil, eventual declarăm vulnerabile toate femeile dintr-un județ. Vorba aceea: dacă indicatorii nu se pupă cu realitatea, e de rău pentru realitate.

De ce pățiți asta? Pentru că ați lăsat birocrațiile din cele două ministere să facă chestii de capul lor. Pentru că ați vrut să ieșiți repede la poză fără să analizați ce lansați.

Nu e nimic liberal și nimic reformator în povestea asta, e programare stupidă obișnuită pentru POSDRU-POCU. E într-un fel nedrept pentru PSD. Și dacă rămânea PSD la putere ar fi lansat fix aceleași ghiduri, fix în aceeași perioadă.

Chiar și cea mai bună chestiune din aceste ghiduri nu vi se datorează. Costurile simplificate sunt o soluție pe care am demarat-o în 2016. Ideea este simplă: statul stabilește un cost clar pentru o prestație și plătește pentru acea prestație, simplu și sec, fără a se raporta o tonă de hârtii.

În cazul acestor teste, ar trebui să funcționeze așa: statul a stabilit că un test X costă Z bani, promotorul de proiect arată că a efectuat testul și încasează suma. Alternativa, sistemul vechi ar fi ca promotorul să aducă dovezi că a consumat cutare litri de benzină, că materialele de test au costat atât, forța de muncă atât etc etc. Costurile simplificate sunt aplicate de zeci de ani în UE, dar au fost ignorate de birocrația din România. În 2016 am demarat introducerea lor. Am reușit să și lansăm proiecte acolo unde ministerele de linie s-au mișcat să calculeze aceste costuri standard. Nu a fost cazul cu Ministerul Sănătății. Birocrația urăște costurile simplificate. Pentru că atunci trebuie să verifice că se întâmplă lucruri în mod real, în afara biroului, nu să lingă hârtii de raportare. Și mai ales pentru că proiectele umflate din pix, prin care se dau bani pe salariile funcționărimii, nu mai pot funcționa chiar atât de ușor. Am demarat deci procesul, a fost dus înainte de câțiva oameni din minister și din Comisia Europeană, ignorat de miniștrii PSD – ALDE. Abia în septembrie 2019 au căzut de acord România și Comisia și acum sunt implementate. Nu sunt convins că știați asta, nu ați zis nimic la conferința de presă, deși e chiar o evoluție serioasă.

Dincolo de acest aspect pozitiv, ce ați lansat e un document alambicat și fără sens care face din programul de screening pentru cancer și hepatită o loterie sinistră.

Ați mers după programarea prost făcută în POCU. Acolo, s-au pus indicatori pe categorii de cancer, gândite birocratic. Problema este că boala asta nu lovește în funcție de cum au gândit birocrații din MFE și MS indicatorii și ghidurile de finanțate.

Să explic plecând de la obiectivele programului. Care e problema pe care o vrem rezolvată? Faptul că populația României nu reușește să se păzească de cancer – și cu cât mergi mai jos pe scara de venituri și de educație și mai departe în rural cu atât problema e mai gravă. Mor oameni cu zile pentru că își descoperă cancerul prea târziu. Asta este problema pe care vrem să o ameliorăm: ACCESUL la screening.

Exact problema asta este doar vag urmărită.

Un caz similar rezolvat mai bine: abandonul școlar

Am avut o problemă similară cu programele POCU privind abandonul școlar. De ce renunță un copil la școală? Nu există un răspuns singular, realitatea e complexă. Nu au cu ce se încălța poate. Nu au cu ce merge la școală poate. Părinții nu consideră școala importantă poate. Sau o consideră ei, dar profesorii nu consideră că acel copil merită să stea în clasa lor. Poate copiii nu țin pasul pentru că au pierdut momente importante din dezvoltarea timpurie și ar putea avea nevoie de intervenție de ameliorare. Poate că toate acestea la un loc. Ei bine, pentru POCU nu exista în programare toate acestea la un loc. Erau așa numite axe și obiective specifice. Și apoi se lansează ghiduri tot specifice, pe probleme separate. Ca să țină un copil sărac la școală, se așteptau ca instituțiile centrale ale ministerului și inspectoratele (cele mai departe de comunități) să facă proiecte mamut, cu activități nișate. Un ghid pentru pregătire profesori să țină copiii la școală. Un alt ghid pentru transport, un alt ghid pentru hăinuțe. Evident, nu același copil ar fi primit toate astea, se putea întâmpla doar cu foarte mult noroc, dar era descurajat ca să nu “dubleze intervenția”. Evident, majoritatea banilor ar fi rămas la salarizare în sistem – programe mamut făcute de inspectorate, cu puțină amprentă reală. Adică puțini bani la copii săraci și la familii.

Așa ar fi trebuit să arate programele de fonduri europene pentru reducere abandon școlar.

Am oprit asta.

Am lansat programul “Școală pentru toți” privind abandonul școlar – 193 de milioane de euro. Un singur ghid de 20 de pagini, în care un copil / o comunitate de copii sunt ajutați din același proiect unic cu ce au nevoie. Proiecte la nivel de școală, se face o analiză și fiecare caz e ajutat cu ce are nevoie. În loc să lansăm câte un grant pentru fiecare măsură și fiecare grup țintă de copii, așa cum era înțeleasă în ministere logica POCU, am ales să lansăm în piață proiecte unitare (care combinau mai multe obiective specifice – cel pentru preșcolari, cel pentru elevi, cel pentru A doua șansă și cel pentru profesori), care să permită unei școli să sprijine printr-un singur proiect toți copiii, de la grădiniță până la clasa a VIII-a (viziune coerentă la nivel de școală, efort birocratic și costuri administrative mai mici pentru aplicanți). Ca să facem asta a trebuit să inovăm – și am asumat politic această viziune – lansând conceptul de “apelurile combinate”, care uneau mai multe obiective specifice (OS 6.2, 6.3, 6.4 și 6.6) din POCU, și să reconfigurăm sistemul IT SMIS, care fusese gândit pe obiective separate.
Povestea întreagă o găsiți aici:

https://www.otaracaafara.eu/solutii/restart-la-pocu-in-2020-inapoi-la-problemele-reale/#ce-trebuie-s-tii—analiza-complet

Credeți-mă că nu a fost ușor. A trebuit să îmi asum prin semnătură toți pașii.
În trei luni am organizat consultări cu organizații care lucrează la firul ierbii cu copii în pericol de abandon, am făcut lista școlilor vulnerabile ca să ne asigurăm că banii ajung chiar la cei care au nevoie de ei, am lansat în consultare și apoi am deschis apelul de proiecte. Proiecte la nivel de școală, în parteneriate locale. Următoarelor guverne le-a luat doi ani jumătate să evalueze proiectele. Acum se află în implementare și cifrele target sunt de 75.000 de copii din comunități vulnerabile care vor sta la școală.

Vă confruntați cu o problemă similară și ați ales să ignorați complet realitatea și să mergeți pe mâna birocrației. În loc de un singur ghid simplu care să pună pacientul în centru și să îi asigure accesul la teste, ați lansat patru ghiduri complicate, funcție de tipul de cancer.

Doamnă vicepremier,
Domnilor miniștri,

Românii care nu se caută de sănătate nu fac asta având în minte un anumit tip de cancer. Ei nu merg la teste pentru că au alte griji pe cap, pentru că e scump, pentru că nu le spune nimeni că ar trebui să o facă. Pentru că, așa cum zicea bunica mea: nu te duci dacă nu te doare. Bunicul a murit de cancer pentru că s-a dus după ce îl durea. Și a fost prea târziu.

Dumneavoastră trebuia să vă asigurați că românii – cei mai sărmani, cei mai departe de orașe – au acces simplu la o baterie de teste, decise de medici cât mai apropiați de ei.

De ce împărțiți din pix proiectele pe regiuni și pe tipuri de cancer? De ce nu lăsați proiecte integrate, care să-i caute pe acești oameni de mai multe tipuri de boli? Nu vă dați seama ce absurd este că un om din regiunea Centru va fi testat doar pentru cancer de col, pentru că regiunea Centru nu e eligibilă pentru alte tipuri? Transformați tot programul de screening într-o loterie sinistră.

De ce se întâmplă asta? Vă spun eu secretul știut de toți: pentru că directorimea de prin institute și direcții sanitare și-a negociat deja proiectele. Se vor da banii în funcție de ce activități și specializări există deja.

De pildă, sunt oncologi și la spitalele județe – dar cum să aplice un spital județean dacă lansați proiecte pe regiune și doar pe anumite tipuri de cancer?

Cum ar fi trebuit să faceți:

  • Proiect integrat – un singur ghid, se dau bani pentru teste de cancer, decise de doctorii de la fața locului în funcție de gradele de risc pentru fiecare persoană în parte.
  • Accentul trebuie să fie mai clar pe ACCES. Așa cum e acum, beneficierii sunt ministerul și institutele oncologice și dacă binevoiesc să lucreze cu ONG-uri, primării, biserici și alte organizații care lucrează direct în comunități, poate că se va întâmpla. Evident, partea leului rămâne pe traseu. Ar trebui să fie invers: mai multe proiecte, mici la nivel macro dar de mare impact într-o comunitate, nu proiecte mamut, unul sau două pe regiune. Beneficiarii ar trebui să fie organizații care pot duce testele la oameni (eventual caravane medicale pentru recoltare, așa cum institutul oncologic de la Cluj a făcut cu fonduri norvegiene). Plătim din fonduri europene ACCESUL celor mai dezavantajați, nu ar trebui să plătim birocrația de stat pentru lucruri pe care oricum deja la facem din fondurile naționale.

Întreg acest program este gândit de birocrația MFE-MS pentru beneficiul propriu, în loc să fie pentru creșterea reală a accesului celor mai amărâți dintre români. Se vor face screeninguri? Da. Se vor face acolo unde este nevoia cea mai mare? Aproape sigur nu. Se vor plăti din fonduri europene activități care s-ar fi făcut oricum? Cert că da.

Mai puteți face ceva?

Trebuie să vă spun că inițial am vrut să fim pur și simplu cetățeni interesați care dau feedback pe niște ghiduri puse în consultare. Dar problema nu este de a schimba un articol la o pagină ci pur și simplu e o problemă de concept. Aceste ghiduri nu pot fi reparate, aceste ghiduri trebuie retrase și refăcute.

Mâine se încheie consultarea publică – oricum, să lași câteva zile de consultare pentru o așa temă, care stă în lucru la MFE – MS de ani buni, e bătaie de joc. Dar acum mă adresez oamenilor politici responsabili: nu aveți de ce să mergeți pe mâna birocrației, ascultați de bun simț și de logică. Altfel deveniți complici.

În 2016 am arătat că putem să lansăm programe integrate, expertiza există în minister.

Domnule Boloș,
POCU are nevoie de o analiză serioasă, la care vă obligă regulamentul european. Nu o faceți formal. Defectele congenitale sunt vizibile din avion și puteți schimba acest Program.

Doamnă Turcan,
Nu e nimic liberal în a gândi programe mamut în beneficiul statului, ignorând beneficiarii finali și organizațiile din sfera societății civile în sens larg – ONG-uri, biserici – care ar face o treabă mult mai bună acolo, la firul ierbii. Nu faceți ca PSD!

Sper să aveți gândul cel bun,

Cristian Ghinea
Europarlamentar
Vicepreședinte, Comisia pentru Dezvoltare Regională
www.otaracaafara.eu