Loading
O țară ca afară
  • Soluții de guvernare
  • Orașe ca afară
  • ”La țară” ca afară
  • Lideri de proiect
  • Comunicate
    • Comentarii
  • Contact
  • Cautare
  • Menu

Soluție

Nu distrugeți programul de infrastructură mare (POIM)!

Responsabil

Guvernul României, decidenții politici

Buget

2.000.000.000

care trebuie protejate de un transfer spre alt program operațional

Nu distrugeți programul de infrastructură mare (POIM)!

Impact pe indicatorii de dezvoltare

Ce trebuie să reții - sumar executivCe trebuie să știi - analiza completă

Ce trebuie să reții

2019 înseamnă ceasul a 12-lea pentru folosirea fondurilor europene dedicate marii infrastructuri. Aceasta este realitatea cu care trebuie să începem orice discuție despre fonduri, proiecte europene și destinația lor.

93% dintre români sunt foarte nemulțumiți de situația autostrăzilor din țară, așa arată un studiu citat intens la jumătatea acestui an[1]. Este ceea ce știm cu toții și vedem în viața de fiecare zi. Este ceea ce reclamă marii investitori. Suntem pe ultimul loc din UE la calitatea drumurilor. Nicio noutate, până aici. Nicio noutate nici că am avut fonduri consistente de la UE în ultimii 12 ani pentru rețeaua de autostrăzi. Noutățile sunt că în viitor nu îi vom avea și tocmai acum la nivel naționale se pregătește o abandonare temporară.

Suntem la final de 2019, avem peste 9 miliarde de euro disponibili pentru infrastructură mare – Programul de Infrastructură Mare (POIM) și numai 1,9[2] miliarde euro absorbite efectiv până acum. În schimb, tronsoane importante de autostradă sunt în diferite faze de pregătire, unele și în execuție – prea puține – alături de alte proiecte majore precum infrastructura de apă și apă uzată, termoficare.

În acest tablou și în acest moment critic, ideea – apărută și reluată în ultima perioadă – de a decupa 2 miliarde de euro din Programul Operațional Infrastructură Mare și a le muta în Programul Operațional Regional este un motiv serios de îngrijorare.

Ar fi o dovadă majoră de habarnism politic care intervine peste domeniul fondurilor europene pe motivații de gen ”am auzit noi că…”. Putem compara cu tentativa guvernului Ponta de a schimba traseul coridorului european de transport pentru a include autostrada București – Brașov în loc de Sibiu – Pitești. După mari eforturi diplomatice, demersul a eșuat, București – Brașov nu s-a mai făcut cu fonduri europene, dar și Sibiu – Pitești a fost întârziată câțiva ani buni.

Facem un apel la premierul Orban și la vicepremierul Turcan să nu facă ce au făcut Ponta și Șova.

Putem găsi o singură explicație pentru această apetență de a duce bani către Programul Operațional Regional: programele de așa numită dezvoltare regională sunt la cheremul nomenclaturii de partid de la nivel județean. Spunem „așa numită” pentru că, de fapt, regiunile de dezvoltare nu sunt funcționale și fondurile sunt negociate de șefii
județelor. Să nu uităm și faptul că, în acest moment, Programul Operațional Regional, deja parazitat de Liviu Dragnea prin încercarea de a vârî aici proiecte PNDL, are probleme de absorbție și risc de dezangajare a fondurilor.

Oricum șansele de a reuși o asemenea schemă sunt mici. Mutarea a 2 miliarde de euro din POIM în POR necesită echilibristică tehnică, din cauza modalității de finanțare a celor două programe. Sunt mecanisme și destinații diferite între fondurile de la nivel european care le alimentează: Fondul de Coeziune și Fondul European de Dezvoltare Regională.

Explicăm detaliat cum vine asta și tragem concluzia că tehnic vorbind sunt două variante prin care se pot muta bani, în funcție de fondul din care se iau banii. Pentru ambele, ar trebui să fie sacrificate o serie de proiecte consistente sau asigurarea din bugetul de stat a necesarului de finanțare pentru sute de milioane de euro.

De exemplu, banii care mai sunt necesari pentru proiectele fazate pe transport (cele neterminate în 2007 – 2013 și mutate pe actualul buget. În cazul în care proiectele fazate nu se finalizează, se rambursează la Bruxelles inclusiv sumele aferente perioadei 2007-2013: de exemplu, autostrada Sebeș -Turda din care mai este de plătit jumătate din investiție. În plus, ar însemna anularea contractelor pentru proiectele noi.

În varianta simplă tehnic, Guvernul ar pune în pericol finanțarea pentru modernizarea termoficării în câteva orașe. Și proiecte de biodiversitate deja contractate și întreaga axă dedicate infrastructurii energetice (care vizează proiecte de echilibrare a sistemului național de energie, cu contracte deja încheiate: adică gaz pentru Moldova – creșterea presiunii în regiunea noastră și posibilitatea alimentării Republicii Moldova – și transport energie eoliană din Dobrogea).

În varianta doi, mai complicată tehnic, guvernul român ar trebui să argumenteze că tot ce a fost agreat anterior ca fiind investiții strategice de interes european nu mai reprezintă chiar așa o prioritate și că e mai prioritar să mutăm banii acolo unde se negociază la nivel județean. Și ca să fim exacți, guvernul trebuie să argumenteze că nu mai sunt priorități:

  • bucățile din România ale marilor rețele europene de autostrăzi și căi ferate
  • proiectele de schimbări climatice
  • finalizarea investițiilor de racordare la apă și canalizare a localităților din România (avem ca obligație europeană – poate părea absurd, dar așa e – de a asigura acces la apă tuturor românilor. Comisia ar trebui să ne aplice amenzi uriașe că nu facem asta, dar închide ochii în ideea că oricum nu am avea de unde plăti și măcar să recuperăm serios din POIM ce avem de făcut).

Deci, succes, guvern, la a argumenta că astea trebuie lăsate pe mai încolo.
Dacă se scad pretențiile – nu e clar de ce vorbesc politicienii brusc de 2 miliarde, pare că e o sumă rotundă și le place – se pot găsi prin POIM axe care chiar nu funcționează, deci s-ar putea găsi niște sume, dar aici guvernul trebuie să ia niște decizii inconfortabil politic – de pildă ar putea pune cruce finanțării europene pentru termoficarea din București dacă tot nu a fost capabilă administrația Firea să facă un proiect (în 2016, a doua săptămână de ministeriat am trimis o scrisoare deschisă candidaților la Primăria Generală prin care îi imploram să acorde atenție acestui proiect pentru care există bani europeni puși deoparte – s-au pierdut ani și situația termoficării o știți). Poate că o primărie atât de fudulă nu are nevoie de 180 milioane euro de la UE și îi putem disponibiliza pentru altceva.

Politicienii se joacă cu cifrele, noi le-am făcut scenariile de lucru. Am voluntarizat astfel pentru că vrem ca guvernul Orban să ia decizii în cunoștință de cauză și să indice foarte clar la ce renunță. Dar cel mai înțelept este să renunțe la heirupisme și să nu strice puținele lucruri bune care funcționează în modernizarea României cu fonduri europene.

Iar momentul este foarte prost. Eșecurile istorice pot deveni rămâneri înurmă definitive. În bugetul viitor european – 2021 – 2027 – abia vom avea bani să terminăm autostrăzile începute în actualul buget. Politica de coeziune se schimbă, Europa își mută prioritățile.
60% din ce vom primi în bugetul viitor va merge spre zona de inovare și de economie verde. În restul de 40% trebuie să înghesuim tot restul. Simplific stadiul dezbaterii – pentru că regulamentele sunt încă în trialog între Parlament, Consiliu și Comisie și ceva ajustări se mai pot face și chiar încercăm asta, dar tendința e clară și nu se va schimba. Parlamentul European a redus deja procentele și cele de mai sus sunt varianta mai bună pentru noi, Consiliul e rupt între contributori și beneficiari și incapabil să se vină cu o poziție, guvernul și președintele Iohannis trebuie să decidă dacă România să facă sau un un capăt de țară din această chestiune dacă problema escaladează la nivel de șefi de state.

Ne vom certa aici la Bruxelles pe procent și pe cum se calculează, dar în orice scenariu inovarea și economia verde vor înghiți o parte mult mai mare din banii europeni viitori. Ceea ce înseamnă că pentru social, sănătate, regional, autostrăzi rămâne o plăcintă mai mică de împărțit.

Vom reveni pe larg în cadrul proiectului “O Țară Ca Afară” asupra schimbărilor aduse de viitoarea politică de coeziune.

Din păcate, România se află în contratimp cu restul Europei. Infrastructura de autostrăzi trebuia pusă la punct în aceste două perioade de finanțare: 2007 – 2013 și 2014 – 2020. Pare că nu am ratat nici o oportunitate să ratăm oportunitățile pe acest sector.

Este ceasul al 12-lea și facem apel la Guvernul Orban să nu rateze și acest ultim tren, să nu sacrifice proiectele planificate și demarate din zona de mare infrastructură.

Ce trebuie să știi – Argumentația și detaliile

Datele problemei: 2 miliarde de euro, fonduri europene alocate României, ar putea fi transferate din Programul Operațional Infrastructură Mare (adică proiecte de autostrăzi, mediu/energie, aeroporturi etc) către Programul Operațional Regional (proiecte la nivel de regiune, localitate sau județ). Ideea a fost menționată la investirea Guvernului Ludovic Orban de președintele UDMR, Kelemen Hunor și reluată ulterior, ca o confirmare, de noul vicepremier, Raluca Turcan. Ministrul Fondurilor Europene a părut să agreeze ideea în timpul audierii parlamentare.

2 miliarde de euro nu este o sumă despre care să se discute în birouri, ca o simplă chestiune tehnică. Vorbim despre o miză uriașă pentru România, pe care noul Guvern ar avea intenția să o joace și despre care trebuie să avertizăm foarte clar: va aduce probleme în implementarea proiectelor mari deja demarate, și așa puține.

De exemplu, numai în zona de transport rutier, vor fi puse în pericol proiectele fazate – cel mai important este Sebeș-Turda, contractele pentru proiectele noi – de exemplu Podul de la Brăila, aeroportul Bacău, portul Tulcea, aprobarea drumului expres Craiova-Pitești – care iese din discuție. La acestea se adaugă proiecte din domeniul infrastructurii de mediu dar și din cel energetic.

Mutarea unei sume atât de mari de la infrastructura mare (POIM) la dezvoltare regională (POR) va fi complicat spre imposibil de acceptat de către Comisia Europeană, pentru că ar presupune renunțarea la anumite obiective de dezvoltare pe care România s-a angajat. Cu alte cuvinte, ar presupune să punem cruce speranțelor de a dezvolta infrastructura mare a României măcar la nivelul rețelelor europene care traversează țara noastră.
Sfatul nostru către guvernul Orban e să nu încerce – ar presupune un efort diplomatic imens, cu șanse mici de reușită dar care poate pune sub semnul întrebării derularea proiectelor și mai ales începerea unora noi.

Ar fi o dovadă majoră de habarnism politic care intervine peste domeniul fondurilor europene pe motivații de gen ”am auzit noi că…”. Putem compara cu tentativa guvernului Ponta de a schimba traseul coridorului european de transport pentru a include autostrada București – Brașov în loc de Sibiu – Pitești. După mari eforturi diplomatice, demersul a eșuat, București – Brașov nu s-a mai făcut cu fonduri europene, dar și Sibiu – Pitești a fost întârziată / deturnată pentru câțiva ani.

„Sindromul PNDL”, sau apetența de a direcționa bani spre dezvoltare regională

Dar ce e cu apetența bruscă de a duce bani la POR? Spre deosebire de programele de infrastructură mare – care durează mulți ani, se schimbă guverne, nimeni nu e sigur pe ce panglici se taie și când – programele de așa numită dezvoltare regională sunt la cheremul nomenclaturii de partid de la nivel județean.

Spre deosebire de programele de infrastructură mare – care durează mulți ani, se schimbă guverne, nimeni nu e sigur pe ce panglici se taie și când – programele de așa numită dezvoltare regională sunt la cheremul nomenclaturii de partid de la nivel județean.

Se justifică strategic și economic o astfel de mutare? Transferul acestei sume ar alimenta un program – Programul de Dezvoltare Regională (POR), gestionat de MDRAP – care în prezent este cunoscut ca fiind cu probleme de absorbție a finanțărilor și cu risc de pierdere a banilor alocați (risc de dezangajare) la finalul acestui an.

POR în sine a fost parazitat de către Liviu Dragnea prin crearea Programului Național de Dezvoltare Locală (celebrul, acum, PNDL). PNDL nu are nimic de-a face cu fondurile europene – a fost un proiect cu bani din bugetul național. Apoi guvernele PSD s-au gândit la o trăsnaie: să trimită la Bruxelles pentru decontare proiectele din PNDL.

Comisia Europeană nu a acceptat însă trecerea proiectelor PNDL pe bani europeni, așa că guvernul PNL are acum de gestionat o situație grea: riscul de a pierde bani din POR este real și grav și proiectele PNDL pentru care nu primim bani europeni vor apăsa pe deficitul bugetar.

Soluția însă nu este să se ia bani de la POIM – ar însemna sacrificarea definitivă a acestui program care cât de cât este funcțional pentru o aparentă rezolvare a unei probleme de la POR, care însă nu se va rezolva în acest fel.

Baronilor locali le place ideea în sine de a avea mai mulți bani de negociat între ei, deci ei vor să spargă pușculița POIM din motive diferite, dar guvernul trebuie să reziste la această tentație.

O problemă majoră este diferența la bază dintre fondurile care susțin cele două programe, astfel că, pe românește, nu se poate face orice fel de investiție din orice fonduri.

ANALIZĂ DE PROFUNZIME

Ce ar însemna exact mutarea a 2 miliarde de euro din POIM către POR.

Mai întâi, fixăm câteva informații tehnice.
Alocarea UE pentru Programul de Infrastructură Mare (POIM) este formată din contribuția a două fonduri:

  • Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) – 2,2 mld. euro
  • Fondul de Coeziune (FC) – 6,9 mld. euro

Vorbim despre două surse de finanțare diferite, două fonduri diferite ale UE, care funcționează în mod diferit. Fondul de Coeziune este un fond alocat la nivel național, pe bază de Venit Național Brut (VNB) și nu de PIB regional. Fondul de Coeziune finanțează, conform legislației europene, investiții în rețelele transeuropene de transport – TEN-T și în domeniul mediului

Acesta este motivul pentru care am spus mai sus că sunt puține șanse să fie acceptat un transfer de către Comisie (nu spunem că e dezirabil, dimpotrivă): mecanismele și destinațiile complet diferite între fondurile de la nivel european care alimentează POIM vs POR.

Totuși, vom analiza ce variante există, care sunt riscurile și ce putem pierde în fiecare situație.

Varianta 1. Găsim cumva 2 miliarde de la POIM fără să ne atingem de Fondul de Coeziune

Adică transferul a TEXT2 miliarde euro din cele alocate prin FEDR de la POIM la POR.

Aceasta ar fi o variantă simplă, fără să umble la Fondul de Coeziune – mai lesne de acceptat de către Comisie. Dar ar însemna că POIM ar rămâne cu numai 283 milioane euro din cele 2,283 alocate prin acest fond.

Problema aici este că o parte din acești bani sunt deja antamați, deci nu mai sunt disponibili. Am calculat pe baza rambursărilor făcute de Comisie și a prefinanțării. Rămân doar maximum – 1,6 miliarde euro, fonduri prin FEDR, ce teoretic ar putea fi transferați de la POIM la POR. Dar asta doar teoretic, pentru că de fapt acești bani sunt alocați și multe proiecte fiind aprobate.

MIZE

Dacă iau această decizie de a realoca toate sumele pentru care nu au fost cerute rambursări, autoritățile române trebuie să își asume și să argumenteze următoarele[3]:

  • Anularea întregii axe prioritare vizând finanțarea Transgaz[4] și Transelectrica[5] și a contractelor de finanțare încheiate (TNG – gaz pentru Moldova și TNE – transport energie regenerabilă din Dobrogea spre zona Moldovei) ~63 mil. euro;
  • Anularea finanțărilor pentru proiectele de termoficare contractate, dar nefinalizate sau abia demarate ~– 50 mil. euro;
  • Punerea sub semnul întrebării a contractelor cu beneficiarii privați vizând eficiența energetică, cogenerarea și introducerea smart metering, 20 mil. euro
  • Asigurarea din bugetul de stat a necesarului de finanțare pentru cele aprox 200 milioane euro care mai sunt necesare pentru proiectele fazate pe transport. (detalii în BOX NR.. ), presupunând că nu vor mai fi susținute din POIM
  • Anularea contractelor pentru proiectele noi sau asigurarea finanțării acestora de la bugetul de stat (de exemplu, Podul de la Brăila – 363 milioane euro[8], aeroportul Bacău, portul Tulcea – ș.a.).
Varianta 1. Miză: PROIECTELE FAZATE PE TRANSPORT
  • însumează cca 600 milioane euro [6]
  • 400 milioane euro au fost deja declarate la Comisia Europeană
  • NEFINALIZAREA atrage rambursarea către Comisia Europeană inclusiv a sumelor aferente perioadei 2007-2013
  • Cel mai important: tronsonul Sebeș -Turda – 272 milioane euro, din care mai este de plătit jumătate[7].
  • În plus, nu s-ar mai pune problema aprobării drumului expres Craiova-Pitești.

Deci, cine își asumă decizia de a trimite o asemenea cerere la Comisie va trebui să stea cu pixul în mână și să spună la care dintre cele de mai sus renunță
.

Varianta 2. Completarea transferului de FEDR cu sume alocate prin celălalt fond, Fondul de Coeziune.

Asta ar însemna că România convinge Comisia Europeană că lucrurile agreate anterior nu mai sunt valabile și că trebuie luați cu totul bani din Fondul de Coeziune ca să ducă la dezvoltarea regională.

Asta în condițiile în care Comisia însăși – dar și mulți experți independenți – spun de ani de zile că România are o problemă gravă cu cheltuirea banilor regionali – și cei europeni dar mai ales cei naționali. Pușculița cu bani pentru primari de la MDRAP a fost abuzată de toate guvernele recente. Altfel spus, nu prea avem argumente că e nevoie de 2 miliarde în plus, fix acolo.

MIZE

Bun, dar care ar fi argumentele să luăm banii din cealaltă parte. Pentru alte sume suplimentare, autoritățile române ar trebui să fie convingătoare în a spune că nu sunt necesare finanțările prin Fondul de Coeziune pentru:

  • Finalizarea investițiilor pentru schimbări climatice (unde solicitările au fost consistente, există proiecte depuse a căror sumă depășește cu 50% bugetul anunțat). În plus, în condițiile în care schimbările climatice sunt o problemă majoră pentru Uniunea Europeană.
  • Finalizarea investițiilor în rețele de transport de importanță europeană (detalii în caseta de mai jos.)

(Varianta 2. Miză): Finalizarea investițiilor în rețele TEN-T:

  • autostrada Sibiu-Pitești: ~875 mil. €[9]
  • calea ferată Radna-Gurasada-Simeria: ~1,3 mld. €
  • centura București (~1 mld. €)
  • Tronsonul de autostradă Câmpia Turzii-Ogra-Târgu Mureș (246 mil €)[10]
  • proiectele de metrou (M6 ~ 500 mil. €)[11].
  • + 1 mld euro proiecte fazate
  • + alte proiecte mai mici (modernizare ecluze, apărare maluri Sulina, investițiile în portul Constanța etc).
  • Finalizarea investițiilor în sectorul de apă și apă uzată pentru conformarea cu standardele europene. Ca stat membru UE, România are obligația – care e de altfel o cerință banală pentru un stat modern – să aibă localități conectate la apă și la sisteme de tratare a apei uzate. (detalii în caseta urm[toare.. )

(Varianta 2). Miză: INVESTIȚIILE ÎN SECTORUL DE APĂ ȘI APĂ UZATĂ

  • Deși am avut fonduri europene pentru asta, suntem departe de obiectiv.
  • În POIM au fost alocate 2,8 miliarde euro.
  • Proiectele depuse acoperă 100% deja bugetul alocat. A mai rămas de contractat 1 miliard de euro (sau chiar mai mult); restul sumei fiind deja contractate.
  • Dacă Comisia ar respecta strict regulamentul: România ar trebui să plătească sume de la mii la sute de mii de euro pe zi pentru fiecare localitate sau grup de localități neconforme. Nu se aplică, pentru că România nu poate efectiv plăti aceste sume astronomice.
  • Dimensiunea fenomenului: pentru rezolvarea problemei la nivel național se estimează un necesar cca 18-20 de miliarde de euro.

Din nou, cine își asumă trimiterea cererii către Bruxelles trebuie să specifice la ce anume vrea să renunțe.

E drept că sunt obiective specifice în POIM unde situația este foarte proastă și de unde se pot găsi rezerve. Dar nici pe departe de nivelul a 2 miliarde de euro. O victimă sigură ar fi proiectul de modernizare a termoficării din București (150 milioane euro). Acest proiect este specific trecut în programul operațional – deci primăria București nu concura cu nimeni, doar trebuia să depună un proiect. În 2016, ca ministru al Fondurilor Europene, am transmis o scrisoare deschisă candidaților la primăria generală să acorde atenție dezvoltării acestui proiect. Gabriela Firea a promis că se va ocupa. Nu a făcut-o.

O victimă sigură ar fi proiectul de modernizare a termoficării din București (150 milioane euro). Acest proiect este specific trecut în programul operațional – deci primăria București nu concura cu nimeni, doar trebuia să depună un proiect

Dilema aici este: punem cruce modernizării termoficării în București cu fonduri europene sau mai așteptăm că poate se schimbă ceva după alegerile de anul viitor? Alte orașe au putut (de exemplu Oradea). Bucureștiul, nu.

Realist, se poate face un transfer mult mai mic din POIM în POR, dar tot ar fi păcat. Cum am scris și mai sus, alte părți din POIM au deficit de finanțare și acolo e logic să acoperi găurile, prin transfer intra-program.

Abandonarea proiectelor de mare infrastructură, foarte posibil, definitivă

SOLUȚIE

În loc de a transfera această sumă enormă către un program care în prezent se confruntă cu probleme de absorbție pe componentele proiectelor de infrastructură locală și regională, recomandăm Guvernului Ludovic Orban să găsească soluțiile cele mai potrivite pentru a finaliza proiectele din cadrul POIM – enumerate mai sus.

Autostrada Sibiu – Pitești trebuie începută din POIM (lucrări plătite efectiv) pentru a putea spera să fie terminată în bugetul viitor prin fazare (posibilitatea de a transfera proiecte în bugetul următor dacă nu au fost finalizate). Apoi, MFE și Ministerul Transporturilor trebuie să se asigure că se termină loturile de autostrăzi Campia Turzii-Ogra-Tg Mures, Sebeș-Turda și Lugoj-Deva.

Facem apel la Guvernul PNL să nu sacrifice infrastructura mare: s-ar putea să nu mai fie bani de ea în bugetul european viitor.

Anul 2019 este al 12-lea ceas în care putem salva infrastructura mare rutieră, este cel mai prost moment posibil pentru a renunța la proiecte. La orice proiect.

CE URMEAZĂ

Perspectivele financiare post 2021 nu arată bine pentru infrastructura mare din România. Sunt șanse foarte mari ca proiectele de infrastructură mare care sunt abandonate acum să nu mai poată fi reluate pe exercițiul financiar 2021-2027. Motivul este simplu: prioritățile politicii de Coeziune se schimbă.

Vom reveni pe larg în cadrul proiectului “O Țară Ca Afară” asupra schimbărilor aduse de viitoarea politică de coeziune.

Ce e important de știut în context este că pare că România se află în contratimp cu restul Europei. Nu ne-am pus la punct infrastructura de autostrăzi prin primele două bugete avute europene avute la dispoziție – 2007 – 2013 și 2014 – 2020. România pare că nu a ratat nici o oportunitate să rateze toate oportunitățile pe acest sector.

La al treilea buget european de după intrarea în UE, prioritățile se schimbă: inovare, competitivitate și ecologizare. Dacă aveam autostrăzile făcute, era pasul logic, necesar și binevenit și pentru noi. Dar nu le avem. Însă concentrarea tematică cerută de noua politică de coeziune, la pachet cu noile priorități mai sus menționate vor însemna că viitoarele guverne ale României vor avea foarte puțin spațiu de manevră să aloce fonduri europene pentru autostrăzi.

Renunțarea la 2 miliarde de euro pentru proiectele de infrastructură mare ACUM înseamnă, cel mai probabil, îngroparea lor definitivă:

În 2021-2027, conform priorităților la nivelul UE, peste 60% din fondurile europene vor merge către aceste două categorii definite în noile regulamente (60% este varianta de compromis negociată de fostul Parlament European, Comisia a propus mai mult, Consiliul nu are încă o poziție – decizia va fi dificil de luat și șansele de a scădea sub 60% cu totușl teoretice):

  • Obiectivul tematic 1 (OT1): O Europă mai inteligentă, prin inovare, digitalizare, transformare economică și sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii
  • Obiectivul tematic 2 (OT2): O Europă mai verde, fără emisii de carbon, punerea în aplicare a Acordului de la Paris și investiții în tranziția energetică, energia din surse regenerabile și combaterea schimbărilor climatice<

Mai puțin de 40 % din fondurile europene (per total) vor merge către alte obiective tematice, inclusiv transport. Aici vor intra și toate celelalte necesități nerezolvate ale României – social, sănătate, educație, dezvoltare regională.

CONTACT

vreau@otaracaafara.eu

.

© Drepturi de autor - O țară ca afară - Enfold WordPress Theme by Kriesi
Scroll to top